Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CEL MAI (MULT)

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 1433 pentru CEL MAI (MULT).

Gheorghe Asachi - Iepurile și amicii săi cei mulți

... Gheorghe Asachi - Iepurile şi amicii săi cei mulţi Iepurile și amicii săi cei mulți de Gheorghe Asachi Nu-i în lume fericire, nici plăcere mai dorită, Decât s-aibi amic de suflet ș-o femeie-nduioșită. De iubești pe mulți deodată, la mulți dacă te închini, Agiutori nu afli în ... a cailor virtute Pe vecinul său s-agiute! Nechezând calul îi zice: Vei da gios de pe cerbice! De aceea-alege-n urmă. Călăuz mai bun din turmă. Vinea taurul cel gras, Însă cu mai iute pas. Pre el iepurile giură Ca să-l scape de friptură. Cornoraticul vecin I răspunsă c-un suspin: În secretu-ți spun că-n ...

 

Barbu Paris Mumuleanu - Cei mari

... Fac mese mari, cheltuiesc,       Chem oaspeți ce-i lingușesc,   Să-i aude că-s galanți,       Sînt nobili, sînt figuranți :   Și cu mesele ce dau,       Și mai mari defăimări au,   Că satură și hrăiesc       Pe corbii ce-i păgubesc ;   Iar nu dau la cei lipsiți,       La cei săraci și smeriți,   Ci la ... e-ndestul a ceti,   N-au atîtea trebuinți       Ca cei mici de multe științi,   Au venituri, pot trăi       Fără d-a mai osteni,   Ș-ntr-aceste fumuri fac       Cu cei mici orice le plac.   Dau cu caleștile lor       Peste cei mici de-i omor.   Zioa umblă la ... i îndatoresc.   Cred țirmoniile lor,       Și-i supun la cîte vor.   Apoi dacă-și săvîrșesc       Acea treabă ce-o voiesc,   Nu că cu ei nu mai șăd,       Dar trece și nici nu-i văd.   Trec repede ș-îngîmfați,       S-arăt că sînt supărați,   Sau de șed, iar nu șed mult,       Zic n-am vreme să te-ascult.   Cu azi, cu mîine-i prelungesc.       Pînă deznădăjduiesc.   Fug sărmanii necăjiți,       Le pare rău, ș-îs căiți.   Îș ... cu sudori,   Odată d-au șchiopătat,       Toate alte s-au uitat.   La ei nu e adevăr       Nici măcar cît vîrf de păr,   Socotind că sînt mai ...

 

Petre Ispirescu - Porcul cel fermecat

... mică a acestui împărat are s-o ia de soție un porc ". Trăsnetul din cer de ar fi căzut, nu i-ar fi făcut mai mult rău ca ceea ce i-a făcut citirea acestor vorbe. P-aci, p-aci era să moară de mâhnire. Și daca n-o ... își și spărgea capul căzând. După ce se dezmetici din leșinul ce-i venise de inimă rea, începură s-o mângâie surorile. - Ce! îi ziseră, mai crezi și tu la toate alea! Unde ai mai pomenit tu ca o fată de împărat să se mărite după un porc? - Ce copilă ești! îi zise cealaltă, dară tata n-are destulă oștire ... din rumenă și veselă ce era, ajunsese de se ofilise și nu-i mai intra nimeni în voie. Se ferea de a se mai juca cu surorile prin grădină, d-a culege flori ca să le puie la cap și d-a cânta cu toatele ... de împărat de la apus. Cu cât vedea că se împlinesc întocmai cele scrise în cartea ce citise, cu atâta fata împăratului se întristă și mai mult. Ea nu mai ...

 

Petre Ispirescu - George cel viteaz

... Petre Ispirescu - George cel viteaz George cel viteaz de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată. A fost odată un împărat și o împărăteasă. Zece ani au viețuit ... an de zile de aci nainte nu-i va face un copil, să știe că pâine și sare pe un taler cu dânsul nu va mai mânca. Daca auzi așa împărăteasa, mult se mâhni în sufletul ei, căci trăiau bine. Se puse și ea dară a cere sfaturi de la vraci și vrăjitori, de la ... și-l crescuse. Nu trecu multă vreme, și iată că muri și călugărul. Îl îngropă George și pe acesta, cu toată evlavia. Apoi, după ce mai plânse și se mai tângui o toană, se hotărî să iasă la lume; căci nu-i mai plăceau locurile acelea, unde murise mă-sa și părintele său cel duhovnicesc. Apucă și el pe cărarea ce o văzu mai aproape și se lăsă pe dânsa a-l scoate oriunde va voi ea, după ce-și închelbără un rând de haine ca de ... ...

 

Vasile Aaron - Anul cel mănos

... altul zboară,         Să suie și să pogoară     Cîntînd după a sa fire         Prin a capului clătire.     Turturica și porumbul,         Ce tăcuse mult ca plumbul     Pe uscate rămurele         Dau glasul cel plin de jele,     Și dacă-și află soție         Îl schimbă în veselie.     Cearcă loc de cuib și unde         Îl află bun, se ascunde.     Rînduneaua învrîstată ... căpriori deșteptată     Însă cînd prinde de veste         Că ziua aproape este,     Prin glasul cel cu răbștire         Făcea la casnici de știre     Că din patul său cel moale         Fără preget să se scoale     Și așa fieștecare         Să s-apuce de lucrare.     Mirla, sturzul și ca ele         Alte cîte păsărele     Cearcă și dacă ... cuib îl așază         Privind împrejur cu pază,     Nu cumva să să ivească,         Unde vreau ele să nască     Peste noapte cu răcoare         Micuța privighetoare     Glăsuind face mai bine         Inimile ce dorm bine,     Face somnul greu, mai dulce         Face pe toți să să culce     Singură să priveghează         Și cînd dorm, ea să viează,     Țarca, cioara și oricîte         Decît ele mai urîte     Ciocul său cel noduros         Nu-l lasă fără folos     Clonțonește fieșcare         Și cîntă după-a sa stare.     Tu pupăză puturoasă,         Tu pasere ticăloasă !     Cu totul bine

 

Vasile Alecsandri - 1 Mai

... Vasile Alecsandri - 1 Mai 1 Mai de Vasile Alecsandri Acea zi mult frumoasă, cea zi de neuitare, Când pentru-ntâia oară amorul înfocat Ne-a strâns la sânu-i dulce cu-o dulce-mbrățișare Și ... ea a fost hotarul trecutului amar! Ea se împodobise cu-al primăverii soare Și se-ngâna voioasă cu frumusețea ta, Dar tu-mi păreai mai dulce și mai încântătoare Decât chiar primăvara care ne încânta. O! cât erai atunce de albă și frumoasă, Când dorul tău, în ceruri zburând cu-al meu suspin ...

 

Petre Ispirescu - Cele douăsprezece fete de împărat și palatul cel fermecat

... să nu fie așa! El nu se uita nici în dreapta, nici în stânga, mergea cu vitele la pășune și treaba ieșea din mâna lui mai cu asupra decât din ale celorlalți argați. Nu știu ce făcea el, ce dregea, că vacile pe cari le păștea el erau mai frumoase decât ale celorlalți argați. Ele dădeau mai mult lapte decât cele ale altor argați, fiindcă pe unde le ducea el pășunea era mai cu gust și mai îndestulătoare. Pe unde călca piciorul lui se cunoștea, fiindcă și ierburile se înveseleau. Pasămite se născuse în ceas bun și era ursit să ajungă ceva ... Da pentru ce, băiete, să ieși de la mine? Au doară nu te mulțumești de simbria ce-ți dau? Au mâncare n-ai destulă? Ia, mai bine șezi la mine, și eu voi căta să­ți dau o fată bună din sat, cu nițică zestricică, să te mai ajut și eu cu ce m-o lăsa inima, să-ți faci și tu rost aici ca toți megiașii, nu mai hoinări prin a lume, ca să nu ajungi fără nici un căpătâi, ca vai de lume. - Ba, de mulțumit, sunt mulțumit de d ...

 

Ioan Slavici - Ileana cea șireată

... se fi arătat la fereastră. În crepetul zorilor de-a patra zi el pierdu răbdarea, își întări inima și bătu la fereastra celei mai mari dintre fetele de imparat. - Ce e? cine e? și ce vrea? întrebă fata trezită din somnul cel mai dulce. - Eu sunt surioară! grăi feciorul de împărat voinic împărătesc, ce stau de trei zile cu dragoste la tine la fereastră. Fata cea de împărat ... fața, să-ți privesc ochii și să aud cum curg vorbele de pe buzele tale. Fata de împărat deschise fereastra, privi cu supărare la voinicul cel frumos, apoi grăi cu glas neauzit: - Eu ți-aș privi în fața și ți-aș grăi o vorbă: mergi mai-nainte la sora mea cea mijlocie, și numai după aceea vino la mine. - Am să trimit pe frate-meu cel mijlociu, grăi feciorul de împărat. Să-mi dai însă o sărutare pentru ca să-mi fie calea mai ușoară. Și nici n-a zis bine pana ce și fură un sărutat de la fata cea frumoasă. - Să n-ai parte de ... și îi grăi cu glas drăgăstos: - Eu ți-aș privi în față și ți-aș, grăi o vorbă: să mergi însă la sora mea cea ...

 

Petre Ispirescu - Balaurul cel cu șapte capete

... Petre Ispirescu - Balaurul cel cu şapte capete Balaurul cel cu șapte capete de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată într-o țară un balaur mare ... se lupta de moarte și obosise, iară tovarășii săi dormeau duși. Dacă văzu el că tovarășii săi nu se deșteaptă, își puse toate puterile, se mai aruncă o dată asupra grozavului balaur și-i tăie și capul ce-i mai rămăsese. Atunci un sânge negru lasă din ea, fiară spurcată, și curse, și curse, până ce stinse și foc și tot. Acum ce să facă ... acolo. Se duse, se duse, până ce dete de o pădure, în care întâlni pe Murgilă, și pe care îl opri pe loc, ca să mai întârzie noaptea. Merse după aceea mai departe și dete peste Miazănoapte, și trebui să o lege și pe dânsa ca să nu dea peste Murgilă. Ce să facă, cum să dreagă ... După aceea voinicul nostru spuse toate câte a pățit, și cum a făcut de a ținut noaptea atât de mult timp. Nu-i trebui împăratului să se gândească ...

 

Petre Ispirescu - Cele trei rodii aurite

... și tot rătăcind în sus și în jos, două rânduri de haine se rupseră și le lepădase. Neștiind ce să facă, hotărî a mai merge câtva, și daca nu va putea descoperi nimic, să se întoarcă. Abia mai făcu câțiva pași și iată că zări o colibă. Se repezi într-acolo iute ca săgeata și îndată și ajunse. Când, o mătușă sihastră, cum ... se pot afla? - Nu știu, dragul mamii, nici n-am auzit până acum de așa minune, dară poate soru-mea să știe, care șade puțin mai departe de aici; de ai curaj să mai mergi, poți să o întrebi pe dânsa. N-așteptă să-i zică de două ori, și o tuli într-acolo repede și merse, și merse ... acolo până se va întoarce de la tatăl său cu cară împărătești și cu călăreți, ca să o ia, fiindcă el cunoscuse locurile că nu mai este așa departe. Fata cea frumoasă zise copaciului să se lase jos, și el se lăsă, apoi se puse în el și se ridică. Fiul ... ridicase copaciul, apoi, rupând-o d-a fuga, să te păzești, pârleo, că îi sfârâia călcâiele de iute ce se ducea. Nu trecu ...

 

Petre Ispirescu - Făt-Frumos cel rătăcit

... până în ziua de astăzi. Când prinseră de veste părinții că băiatul nu e, caută-l în sus, caută-l în jos, nu e; ba mai în dreapta, ba mai în stânga, de loc! Mai cercetară pe ici, mai cercetară pe dincoaci, ași! nici pomeneală nu era de el! Tocmai târziu hei! aflară de la niște drumeți că au văzut un băiețandru călare pe ... se uite după dânsul, ca de când se apucase să le spuie, și pieri din ochii lor ca o nălucă, ca și când n-ar mai fi fost. Îl plânseră părinții până când se istoviră și dânșii, și ochii din lacrămi nu și-i mai uscară; dară în deșert, că fiul lor nu se mai întoarse. Pasămite ei, daca s-au lăsat zburdălniciei lor și s-au văzut la câmp, nu s-au mai gândit în urmă, ci au întins la drum zbenguindu-se și încurcându-se, până ce, când băgară de seamă, ajunsese pe niște tărâmuri necunoscute. Aci ... mare, alta mijlocie și alta mai mică. Pe cea mai mare, care era alcătuită din flori ce începuse a se trece și abia ...

 

   Următoarele >>>